de iarnă



Ştii ce caut în ultima vreme? Acea sclipire din privirile oamenilor. Acea sclipire care arată fericirea, bucuria vieţii, dragostea, pacea, bunătatea.

Şi ştiţi la cine găsesc toate astea? La actori. Actorii au acea sclipire în priviri. Când îşi primesc aplauzele la finalul unei piese şi sunt recunoscători publicului care îi ţine în viaţă.

Ne privesc cu dragoste…atunci eu regăsesc la ei sensul vieţii.

Azi l-am revăzut pe Ţigănuş. Mi-era foarte dor de el. Ca de obicei l-am tras de mustăţi şi de urechi. :lol: După ce am reuşit să-l înhaţ din copac. Se ascunsese acolo, purşelul cu dinţi. :lol:

Balerina la balet




În sfârşit o zi de relaxare! Nu pe deplin, pentru că am fost nevoită să mă trezesc dimineaţa în interes de serviciu dar apoi m-am relaxat la balet. Vorbeam la telefon şi spuneam lucrul acesta cuiva iar taximetristul a început să râdă şi să mă întrebe:

Domnişoară, dumneavoastră chiar vă relaxaţi la balet?

Daa, cum se relaxează bărbaţii la fotbal.

Şi el: eu mă relaxez în trafic. Chiar dacă e aglomerat, mie îmi place să conduc.

Fiecare cu plăcerile personale. Am întârziat puţin şi până la pauză a trebuit să stau printre copilaşi gălăgioşi. Tocmai de aceea mi-a plăcut mai mult a doua parte a spectacolului de balet. S-a jucat “Spărgătorul de nuci”, deci se înţelege de ce erau atâţia copii. Bineînţeles că un astfel de spectacol nu este adresat doar copiilor. După cum nici “Albă ca zapada şi cei şapte pitici” (premieră 12 decembrie) nu este doar pentru copii.

Când m-am întors din vacanţa de vară, am cumpărat un bilet pentru că îmi era dor să merg. Însă în acea zi am fost ocupată, obosită şi am renunţat să mă duc. Mi-a părut rău după aceea.

M-am relaxat deconectându-mă de atmosfera din Bucureşti. De fapt ăsta ar trebui să fie unul dintre scopurile unui act cultural din punctul meu de vedere. Să reuşească să te rupă de realitate şi să te transpună spiritual în atmosfera piesei. Valuri albe de balerine defilau cu graţie pe scena imensă, pluteau uşor pe muzică. A. îmi şoptea că este fascinată.

Timpul s-a scurs foarte repede, am reuşit să beau o cafea la pauză. Foarte proastă de altfel. Dar îmi era dor de atmosfera de la Operă. A apărut şi revista “Opera Magazin” care se poate achiziţiona de la casierie. Bineînţeles că am cumpărat din nou bilete.

Şi m-am decis să iau într-adevăr lecţii de balet. Ca să nu mă mai întrebe toţi dacă am făcut balet, dacă sunt balerină etc. De altfel şi taximetristul m-a întrebat dacă mă duce la intrarea artiştilor. :lol: Sper să reuşesc să mă integrez într-o grupă înaintea Sărbătorilor. Sunt entuziasmată.

Gaudeamus




Se anunţau două cursuri la Jurna pentru azi că la cel de Deontologie am renunţat din start. Mergem la Fotoziaristică şi profu nu prea reuşeşte să-mi capteze atenţia. Dacă simţi că nu ai vocaţie de fotograf nu îţi baţi prea mult capul la cursul ăsta. Am decis să îmi fac proiectul ori despre Eliade, ori despre Chişinău.

Tind mai mult spre proiectul despre Eliade. Până în decembrie am timp. La iniţiere tv profu întârzie, mă enervez şi decid să plecăm la târgul de carte. De când aşteptam târgul! Râdem tot drumul şi când ajungem la Romexpo vedem tot felul de piţipoance pierdute cu pungi de Zara pe mâini. Ne zicem că le-au obligat profele de română să vină la târg şi începem discuţia despre pisi.

Fată, tu ce lenjerie de pat ai?

Fată, a mea e din Zara. Şi e cu imprimeu de panteră fată. Că lu’ pisi îi place să mă vadă panteruţă în mijlocul patului.

Ha ha ha, fată şi lu’ pisi îi place puful.

Teddy striga în spatele nostru ca să nu ne mai prostim.

Şi am ajuns la standuri. Voiam la toate să văd ce oferte sunt, aveam şi o listă lungă de gramatici de engleză, dicţionare etc, care ştiam că îmi vor mânca toţi bănuţii şi nu îmi vor mai rămâne prea mulţi pentru beletristică. Şi aşa a şi fost. Editura pe care o căutam în mod special nu a avut stand la târg. Însă în mare am găsit tot ce mi-am dorit. Cumpăram câteo carte şi Teddy le căra din complezenţă. Şi voiam şi acolo, şi acolo…ia, ce copertă e aia! Ah, hai să căutăm ceva de Eliade! Hi, uite una despre Eliade, e scrisă de Handoca. Are şi poze, manuscrise, autografe. Şi am luat-o.

Ei mă trăgeau spre editurile pe care le căutam în mod special. Am ajuns şi la cele de jurnalism. Manuale, tehnici, manipulări etc. Vreo 3 cărţi şi despre jurnalism: Jurnalistul universal, Manipularea cuvântului şi Să înţelegem jurnalismul. Abia aştep să le citesc!(de unde…)

Nu mă simţeam deloc obosită, în schimb Teddy şi B. urlau că îi dor picioarele de mor. Zic, se cunoaşte mă când faceţi ceva obligaţi. Hai acasăăă!

Plecăm cu două dicţionare grele şi câteva cărţi. La ieşire întâlnim două colege de la Jurna.

“Ia uite, ne întâlnim în locurile astea de cultură!”

Teddy se uită lung, eu mă îmbrac şi le privesc cu B.  fără să le răspundem. Nu că nu ne-am suporta colegii însă n-avem tangenţe cu toată lumea de la Jurna.

Înainte să plecăm, colacii secuieşti ne fac cu ochiul şi mergem să cumpărăm. Mai luăm şi gogoşi cu ciocolată că deh, pofta e mare. Hai să zicem că pe astea le înţeleg… că umbli pe la toate editurile după cărţi şi ţi se face foame. Însă nu înţeleg ce caută micii şi berea la târgul de carte. Aloooo, micul şi cultura?

Ziua nu se incheie pentru că avem şi o mică şedinţă la birouri. Ajung acasă pentru 5 minute, că nu o mai văzusem de dimineaţă, şi plec la şedinţa de sumar de la ora 17. Foarte bună ora. Mi-a dat poftă de viaţă şi de scris pe blog.

Cumpăraţi cărţi!!!!

Târgul ţine până duminică.