In vacanta printre viespi

Nu prea am stiut sa folosesc vorbe dulci atunci cand trebuia... in toti acesti ani am inceput sa fiu mai rece fata de ceilalti. teama de a fi dezamagita din nou mi-a infectat sufletul si, desi am incercat, orice cuvant rautacios imi facea mult rau. Astazi sunt  momente in care prefer singuratatea… pentru ca atunci raman eu cu mine. Si nimeni nu ma mai poate ranii.  Dar totusi in vara a fost o exceptie si am hotarat sa plec impreuna cu prietenii mei in concediu. Si uite ca nu a fost rau si m-am simtit foarte bine, atat eu cat si prietenii mei cu care am fost.

Ce sa va povestesc de acolo? Ca a fost invazie de viespi. Am inteles ca peste tot in tara in aceasta vara a fost invazie de viespi si toata lumea nu stia cum sa scape de ele, mai ales ca din cand in cand erau destul de agresive. La fel am patit si noi nu stiam care ar fi solutiile de combaterea viespilor dar pana la urma am apelat la o firma specializata pe dezinsectie Bucuresti si astfel am rezolvat problema.

Cum mancam, cum beam o bere sau o apa sau un suc cum in cateva secunde era prezenta o viespe care bineinteles ca isi chema suratele si in cateva minute se umplea de zburatoare bazaitoare care nu ne dadeau pace.

Cand venea seara era cel mai bine, viespile plecau la casele lor si puteam si noi sa stam linistiti afara si sa jucam un Catan. Dar a doua zi din pacate o luam de la capat. Nici patronul pensiunii nu reusise sa rezolve aceasta problema de combaterea viespilor si chiar ne povestea ca toti clientii au fost nemultumiti si deranjati de acestea.

Aproape a trecut

Si uite asa aproape s-a  dus si anul asta.. pentru mine a fost foarte greu dar si interesant avand in vedere ca am schimbat tara, orasul si mai ales ca nu am clacat la noua limba vorbita deci e bine.. totusi urmatorul trebuie sa fie si mai interesant pentru ca ma si marit :x spre fericirea prietenului meu ca de 4 ani tot asteapta sa zic da :) ) plus ca am si emotii cat carul si deja ma simt coplesita de tot. Ma simt bine totusi ca mi-am platit toate datoriile deci pot sa intru in noul an cu fata curata si cu sperante de mai bine din toate punctele de vedere.In seara asta am sa beau cate un pahar de sampanie pentru fiecare in parte.. si chiar daca am sa fiu foarte beata din cauza asta nu o sa imi para rau  :))

La multi ani tuturor si un an nou fericit va doresc!

Şto etă? Etă şto

La Jurnalism studenţii elitişti îşi pun tot mai des problema dispariţiei presei culturale. Şi-o pun des, acum în anul 3, cei care au lipsit la cursurile în care am discutat de n ori subiectul.

Iau feţe încruntate şi cu privirea în abis(de parcă ar gândi o chestiune profundă) se întreabă de ce ziarele ne furnizează ştiri mondene în cantităţi industriale? De ce televiziunile încep să procedeze la fel? De ce radiourile sunt comerciale, parcă toate realizate după o copie fidelă? Trebuie sa joace cineva si acest joc in doi, nu?  http://www.xjocuri.com/jocuri/jocuri-friv-in-2-jucatori.html Pentru ele,, televiziunile de stiri mondene, sau care difuzeaza stiri de acest gen e ca un joc de pase.

Vai, ne-au intoxicat cu ştiri despre Angelica Jolica, vai, dar pe mine nu mă intereseazănu stiu ce, vai, la radio sunt numai emisiuni tâmpe!!! Pai ce sa dea? Care sunt cele mai tari jocuri 3D noi ?

De ce nu apar radiouri care să pună accentul pe cultură, de ce ziarele nu încetează cu ştirile lor obositoare despre silicoane şi băieţi bogaţi dar retarzi? Vai vai şi iarăşi vai!

Pentru că asta cere masa. Asta vrea publicul iar presa în toate formele ei îi respectă cerinţele, oferă cititorului/ascultătorului/telespectatorului ştirile pe care vrea să le citească/asculte. Dacă nu respecţi cererea nu vine banul. Este FOARTE simplu. La taraba din colţ nenea care vinde ziare observă ce se caută cel mai mult. Dacă Libertatea se vinde în sute de exemplare, înseamnă că Libertatea vrea să citească poporul. La nivel de Libertatea e poporul din România zilelor noastre.

Nu înţeleg de ce se plâng studenţii, vezi Doamne, foarte elevaţi care nu au nevoie de astfel de mizerii. Slavă Domnului avem posibilitatea de a alege!

Totul trebuie să pornească individual. Dacă tu nu vrei Libertatea, e simplu, nu cumperi ziarul. Cumperi România Literară, Observator Cultural sau revista Flacăra. Nu vrei Otv? Închizi tv-ul. Nu-ţi place postul de radio din ratb, scoţi un mp3 şi îţi alegi un post de radio care te interesează. Nimeni nu te obligă să citeşti Ring sau Compact în metrou. Ia-ţi o carte de acasă! Nu e nimic la tv care să te intereseze? Foarte bine, mergi la teatru, la balet, la un vernisaj, la un muzeu, într-un parc sau pur şi simplu plimbă-te în aer liber până îţi vine pofta de somn.

Lucrurile se rezolvă simplu din punctul meu de vedere.

de iarnă

Ştii ce caut în ultima vreme? Acea sclipire din privirile oamenilor. Acea sclipire care arată fericirea, bucuria vieţii, dragostea, pacea, bunătatea.

Şi ştiţi la cine găsesc toate astea? La actori. Actorii au acea sclipire în priviri. Când îşi primesc aplauzele la finalul unei piese şi sunt recunoscători publicului care îi ţine în viaţă.

Ne privesc cu dragoste…atunci eu regăsesc la ei sensul vieţii.

Azi l-am revăzut pe Ţigănuş. Mi-era foarte dor de el. Ca de obicei l-am tras de mustăţi şi de urechi. :lol: După ce am reuşit să-l înhaţ din copac. Se ascunsese acolo, purşelul cu dinţi. :lol:

Balerina la balet

În sfârşit o zi de relaxare! Nu pe deplin, pentru că am fost nevoită să mă trezesc dimineaţa în interes de serviciu dar apoi m-am relaxat la balet. Vorbeam la telefon şi spuneam lucrul acesta cuiva iar taximetristul a început să râdă şi să mă întrebe:

Domnişoară, dumneavoastră chiar vă relaxaţi la balet?

Daa, cum se relaxează bărbaţii la fotbal.

Şi el: eu mă relaxez în trafic. Chiar dacă e aglomerat, mie îmi place să conduc.

Fiecare cu plăcerile personale. Am întârziat puţin şi până la pauză a trebuit să stau printre copilaşi gălăgioşi. Tocmai de aceea mi-a plăcut mai mult a doua parte a spectacolului de balet. S-a jucat “Spărgătorul de nuci”, deci se înţelege de ce erau atâţia copii. Bineînţeles că un astfel de spectacol nu este adresat doar copiilor. După cum nici “Albă ca zapada şi cei şapte pitici” (premieră 12 decembrie) nu este doar pentru copii.

Când m-am întors din vacanţa de vară, am cumpărat un bilet pentru că îmi era dor să merg. Însă în acea zi am fost ocupată, obosită şi am renunţat să mă duc. Mi-a părut rău după aceea.

M-am relaxat deconectându-mă de atmosfera din Bucureşti. De fapt ăsta ar trebui să fie unul dintre scopurile unui act cultural din punctul meu de vedere. Să reuşească să te rupă de realitate şi să te transpună spiritual în atmosfera piesei. Valuri albe de balerine defilau cu graţie pe scena imensă, pluteau uşor pe muzică. A. îmi şoptea că este fascinată.

Timpul s-a scurs foarte repede, am reuşit să beau o cafea la pauză. Foarte proastă de altfel. Dar îmi era dor de atmosfera de la Operă. A apărut şi revista “Opera Magazin” care se poate achiziţiona de la casierie. Bineînţeles că am cumpărat din nou bilete.

Şi m-am decis să iau într-adevăr lecţii de balet. Ca să nu mă mai întrebe toţi dacă am făcut balet, dacă sunt balerină etc. De altfel şi taximetristul m-a întrebat dacă mă duce la intrarea artiştilor. :lol: Sper să reuşesc să mă integrez într-o grupă înaintea Sărbătorilor. Sunt entuziasmată.

Gaudeamus

Se anunţau două cursuri la Jurna pentru azi că la cel de Deontologie am renunţat din start. Mergem la Fotoziaristică şi profu nu prea reuşeşte să-mi capteze atenţia. Dacă simţi că nu ai vocaţie de fotograf nu îţi baţi prea mult capul la cursul ăsta. Am decis să îmi fac proiectul ori despre Eliade, ori despre Chişinău.

Tind mai mult spre proiectul despre Eliade. Până în decembrie am timp. La iniţiere tv profu întârzie, mă enervez şi decid să plecăm la târgul de carte. De când aşteptam târgul! Râdem tot drumul şi când ajungem la Romexpo vedem tot felul de piţipoance pierdute cu pungi de Zara pe mâini. Ne zicem că le-au obligat profele de română să vină la târg şi începem discuţia despre pisi.

Fată, tu ce lenjerie de pat ai?

Fată, a mea e din Zara. Şi e cu imprimeu de panteră fată. Că lu’ pisi îi place să mă vadă panteruţă în mijlocul patului.

Ha ha ha, fată şi lu’ pisi îi place puful.

Teddy striga în spatele nostru ca să nu ne mai prostim.

Şi am ajuns la standuri. Voiam la toate să văd ce oferte sunt, aveam şi o listă lungă de gramatici de engleză, dicţionare etc, care ştiam că îmi vor mânca toţi bănuţii şi nu îmi vor mai rămâne prea mulţi pentru beletristică. Şi aşa a şi fost. Editura pe care o căutam în mod special nu a avut stand la târg. Însă în mare am găsit tot ce mi-am dorit. Cumpăram câteo carte şi Teddy le căra din complezenţă. Şi voiam şi acolo, şi acolo…ia, ce copertă e aia! Ah, hai să căutăm ceva de Eliade! Hi, uite una despre Eliade, e scrisă de Handoca. Are şi poze, manuscrise, autografe. Şi am luat-o.

Ei mă trăgeau spre editurile pe care le căutam în mod special. Am ajuns şi la cele de jurnalism. Manuale, tehnici, manipulări etc. Vreo 3 cărţi şi despre jurnalism: Jurnalistul universal, Manipularea cuvântului şi Să înţelegem jurnalismul. Abia aştep să le citesc!(de unde…)

Nu mă simţeam deloc obosită, în schimb Teddy şi B. urlau că îi dor picioarele de mor. Zic, se cunoaşte mă când faceţi ceva obligaţi. Hai acasăăă!

Plecăm cu două dicţionare grele şi câteva cărţi. La ieşire întâlnim două colege de la Jurna.

“Ia uite, ne întâlnim în locurile astea de cultură!”

Teddy se uită lung, eu mă îmbrac şi le privesc cu B.  fără să le răspundem. Nu că nu ne-am suporta colegii însă n-avem tangenţe cu toată lumea de la Jurna.

Înainte să plecăm, colacii secuieşti ne fac cu ochiul şi mergem să cumpărăm. Mai luăm şi gogoşi cu ciocolată că deh, pofta e mare. Hai să zicem că pe astea le înţeleg… că umbli pe la toate editurile după cărţi şi ţi se face foame. Însă nu înţeleg ce caută micii şi berea la târgul de carte. Aloooo, micul şi cultura?

Ziua nu se incheie pentru că avem şi o mică şedinţă la birouri. Ajung acasă pentru 5 minute, că nu o mai văzusem de dimineaţă, şi plec la şedinţa de sumar de la ora 17. Foarte bună ora. Mi-a dat poftă de viaţă şi de scris pe blog.

Cumpăraţi cărţi!!!!

Târgul ţine până duminică.